Sunt depozitarul unor expeiențe personale, care, mărturisite, ar putea fi de folos celor ce le află. Iar eu mi-am făcut de capul meu o datorie către oricine mă ascultă sau mă citește să îi spun ce știu. Despre oricare dintre subiectele pe care le stăpânesc suficient de bine. De data asta, am de gând să vă spun ce știu eu despre perioada comunistă din România. Și nu din cărți, ci din ceea ce am experimentat pe pielea mea, cum se zice. Mai ales când experiența a lăsat și urme pe această piele. Cum sunt juliturile de genuchi din copilărie, sau ridurile de mai târziu. De ce aș face așa ceva? Este o întrebare la care, până de curând, aș fi răspuns că n-ar trebui să fac așa ceva. Comunismul este o perioadă închisă în istoria omenirii, în general, și o perioadă de tristă aducere aminte în istoria individuală. Cu mici excepții globale și cu rezonabil de puține excepții personale. D oar că, de o vreme încoace, a apărut un fenomen surprinzător: nostalgia după vremurile comunismului.